1 2 4 5 6 7 9 10

Unul dintre cei mai mari maeştri Zen, Lin Chi, obişnuia sa spuna: “Când eram tânar, eram fascinat sa ma plimb cu barca. Aveam o bărcuţă cu care ieşeam singur pe lac si obişnuiam sa stau acolo cu orele. Intr-o noapte frumoasă, pe când mă aflam în barcă  şi meditam cu ochii închişi, o altă  barcă, goală, adusă  de curent, a lovit barca mea. Aveam ochii închişi, dar mi-am zis: «Cineva mi-a lovit barca si mi-a tulburat linistea». Am simtit cum mă  cuprinde furia şi tocmai mă  pregăteam să-i spun vreo câteva individului aceluia, dar mi-am dat seama că barca era goala. Nu aveam cum să reactionez. Asupra cui   să-mi  exprim mania? Barca era goală. Nu făcuse decât, purtata fiind de curent, să lovească barca mea.

Intr-o zi un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca cu scopul de a-i arata realitatile oamenilor care nu au bani. La intoarcerea acasa tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a raspuns: „Tata a fost o experienta foarte buna. Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru animale, noi avem o piscina iar ei au lacul intreg, noi avem un acoperis luminos iar ei au cerul luminat de stele, noi avem o veranda si o curte frumoasa, iar ei au padurea intreaga.” Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul sau incheie: „Iti multumesc ca mi-ai aratat cat suntem de saraci.” Sunteti mai bogati decat credeti, in interiorul fiecaruia exista

Când o femeie dintr-un vechi trib african îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru pe care-l trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara comunităţii cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea sau o alta aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni. O credinţă a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte fredonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăţa şi ceilalţi.

In Japonia era un obicei, ca ori de cate ori intalneai un calugar ZEN sa il opresti si sa il rogi sa iti caligrafieze cateva cuvinte pe care apoi le pastrai ca pe un talisman aducator de noroc si fericire, tie si familiei tale. Intr-o zi calduroasa de vara, trecea un mare nobil dus de 4 slujitori intr-o lectica. Era tare grea lectica aceea, pentru ca nobilul nu traia de loc rau, desi daca l-ai fi intrebat pe el, ti-ar fi spus ca e tare stramtorat si necajit… Lectica trecu pe la amiaza pe langa un calugar ZEN, care mergea linistit, privind in zare fara sa para deranjat de praful de pe drum sau de fierbintelala aerului. Slujitorii in graba lor de a ajunge la destinatie, mai ca il lovira pe calugar,

A fost odată ca niciodată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toti erau profund emoţionati în faţa cuvintelor sale pline de iubire. În mulţime se afla un om smerit, cu o inimă foarte mare care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. A fost atât de emoţionat de cuvintele acestuia încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, omul a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus: „Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât

Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa se dezvolte ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cum se intampla si cu oamenii, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre acestia era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale. Femeia insa mereu tristă.

Văzând-o mereu în această stare, un om a întrebat-o: “Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?“