1 2 4 5 6 7 9 10

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea, să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătul de bucurie! Să plângi un timp şi apoi să râzi!
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi,

Cea mai importanta morala e aceea sa nu actionati niciodata impotriva naturii voastre. Chiar daca toti sfintii din toate timpurile s-ar opune, nu le acordati nicio atentie. Ei nu au nimic in comun cu voi. La vremea lor au facut ceea ce au considerat necesar pentru ei insisi, la fel cum voi aveti datoria sa faceti cea ce considerati necesar pentru voi. Nicio scriptura nu poate defini ce anume e necesar pentru fiecare fiinta in parte. Nu exista niciun criteriu exterior pentru a defini acest lucru. Singura morala este aceea ce te face fericit. Sigurul pacat este cel ce te face nefericit.

Dacă omul poate să-și trăiască viața ca și cum s-ar afla deja în paradis, moartea nu-i poate lua nimic din această experiență. Abordarea mea constă în a te învăța că aceasta este paradisul, nu există niciun paradis în altă parte și nu este nevoie de nici o pregătire pentru a fi fericit. Nu este nevoie de disciplină pentru a fi iubitor, doar de puțină atentie, de puțină conștientizare, doar de puțină înțelegere.

Adevarul launtric nu poate deveni obiect al cunoasterii comune. Fiecare trebuie sa patrunda in el insusi si de fiecare data e o descoperire noua. Iluminarea e stropul de roua care aluneca de pe frunza de lotus in oceanul vast, infinit. Odata picatura cazuta in ocean, nu mai exista cale nici macar sa fie gasita. Problema intoarcerii nu se mai pune. Iluminarea este, asadar, adevarul ultim. Ceea ce incepe ca inflorire merge pe calea trezirii, ajunge la realizarea de sine, apoi, inca un salt si dispari in ceea ce e vesnic, in ceea ce e infinit. Tu nu mai esti, doar existenta e.

Omul s-a întors cu susul în jos. Peștele te prinde și te trage, nu tu prinzi peștele. Oriunde vezi bani, nu mai ești tu însuți, oriunde vezi putere, prestigiu, nu mai ești tu însuți, oriunde vezi respectabilitate, nu mai ești tu însuți, imediat uiți de toate. Uiți de valorile intrinseci ale vieții tale, uiți de fericirea ta, de bucuria ta, de încântarea ta. Întotdeauna alegi ceva din afară și dai în schimbul lui ceva dinăuntru. Câștigi exteriorul și pierzi interiorul.

Totusi, ce ai să faci mai apoi?

„Păcatul este expresia religioasă a remuscării” (Emil Cioran),

„Odată cu Păcatul Originar, omul a devenit străin de sine tocmai fiindcă și-a vândut propria sa sacralitate ca pe o marfă care să hrănească religia” (Sorin Cerin),

„Păcatul este ceea ce săvârșești din curiozitatea de a afla de ce ți-a fost interzis” (George Geafir),

Părerea celorlalţi să fie ultima voastră grijă. Singurul lucru care contează este felul în care vă percepeţi pe voi înşivă. Voi vă faceţi o părere despre voi înşivă pe baza judecăţilor emise de cei care vă înconjoară, şi uitaţi faptul că puteţi avea o viziune directă a ceea ce sunteţi. Este singurul mod de a privi: direct. Voi vă creaţi un personaj, circulaţi mascaţi pentru a-i înşela pe ceilalţi, iar apoi vă înclinaţi în faţa a ceea ce cred ei despre voi!