1 2 4 5 6 7 9 10

Apare un moment in viata fiecarui om in care se confrunta cu o situatie dificila, si atunci are de ales: fie o respinge, invinovatind pe altcineva pentru greutatile prin care trece, fie accepta provocarea confuntandu-se cu ea. In momentul in care accepta sa se cofrunte cu provocare aparuta, el stie ca aceasta ii va zdruncina fiinta din temelii si il va obliga sa “arda” tot ceea ce l-a definit pana in momentul respectiv. Aceasta atitudinea il va conduce la o crestere interioara.

Calugarita Chiyono a studiat ani de zile, toate scripturile posibile, dar nu a ajuns la iluminare. Intr-o noapte, cara o vadra veche cu apa. Mergand, privea luna plina reflectata in apa din vadra. Brusc, fasiile de bambus cu care era legata vadra s-au rupt, vadra s-a desfacut, apa s-a risipit, imaginea reflectata a lunii a disparut si Chiyono s-a iluminat.
Iluminarea apare cand vrea ea, nu-i poti porunci, nu o poti face sa apara, poti insa sa te pregatesti pentru a o primi, petru a o recunoaste.

Bodhidharma a fost primul luminat care a ajuns in China. Una dintre legende spune ca, atunci cand a ajuns in China i-a iesit in intampinare imparatul chinez Wu. Faima i-o luase inainte, imparatul Wu adusese mari contributii la filozofia lui Gautama Buddha. Mii de invatati traduceau scripturile budiste din limba pali, in chineza, iar imparatul patrona intreaga aceasta mareata munca de traducere.

Construise mii de temple si manastiri si hranea mii de calugari. Isi pusese intreaga avere in slujba lui

Bodhidharma s-a nascut ca fiu al unui rege din sudul Indiei. Era un mare imperiu, Pallavas. El era cel de-al 3 lea fiu. A fost un om de mare inteligenta, care a renuntat insa la imparatie. Nu era impotriva lumii, da nu era dispus sa isi risipeasca timpul cu lucruri materiale, cu nimicuri. Grija lui era sa-si cunoasca natura eului propriu, deoarece, fara a o cunoaste, ar trebui sa accepti moartea ca finalul. A renuntat la imparatie, spunandu-i tatalui sau:”Daca nu ma poti salva de la moarte, atunci te rog nu ma impiedica. Lasa-ma sa ma duc in cautarea a ceva ce se afla dincolo de moarte”.

Pana cand omul nu ajunge sa cunoasca faptul ca el nu este corpul sau mintea, ci ceva transcedental acestora, va ramane in suferinta. Viata sa este doar o insula inconjurata de oceanul mortii, iar astfel, nu va putea sa cunoasca eternitatea, vesnicia, infinitul. Cunoasterea de sine nu te va face sa devii un Alexandru cel Mare, un Rockefeller, un Ford sau un Morgan, ci un Hristos, Zarathustra, un Lao Tzu. Si acestea sunt fiintele care au fost cu adevarat realizate si incantate de existenta.
Cand Alexandru cel Mare s-a intalnit cu Diogene, i-a spus:”Esti primul om pe

Si Alexandru cel Mare a avut probleme. “Eul” sau dorea sa devina cel mai mare cuceritor al lumii. Nu avea decat 33 de ani, era inca foarte tanar, dar in acesti 33 de ani nu a facut altceva decat sa lupte in continuu. Nu e de mirare ca s-a imbolnavit, plictisit de atatea razboaie, crime, sange. Si-a propus sa se intoarca acasa, in Atena, sa se odihneasca, insa nu a mai reusit, a murit cu numai 1 zi inainte.
Ce experienta de viata, sa devii din ce in ce mai puternic, bogat, maret si totusi ce neajutorare, sa nu poti amana moartea macar cu 24 de ore.

Un betiv care mirosea a whiskey, trabuc si parfum ieftin, s-a impleticit pe treptele autobuzului, apoi printre scaune si s-a trantit pe un loc liber. Alaturi de el, se afla un preot catolic. Betivul s-a uitat lung la vecinul sau de scaun si i-a spus: “Hei parinte, am o intrebare pentru tine. Care este cauza aparitiei artritei?”

Replica preotului a fost una dura si taioasa: “Viata imorala, prea multa bautura, fumatul si relatiile cu femeile usoare.”