1 2 4 5 6 7 9 10

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea, si, bineinteles, Iubirea. Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula e pe cale sa se scufunde. Acestea îsi pregatira repede navele si plecara. Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment. Când insula era pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”

Intr-o zi, un tanar sarac pe nume Howard Kelly, care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa. Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte. El il bau incet si dupa aceea intreba: “Cat va datorez?” Femeia a spus: “Nu-mi datorezi nimic, mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.” El raspunse: “va

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii. Era inca in putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru. Cu toate acestea, batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batranul a acceptat, insa nu a mai pus suflet in ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata aceasta ultima lucrare!
Cand in cele din urma terminase casa,

Se spune ca a existat odata un pom batrân si maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau în jurul lui. Când facea fructe, pasari din tari îndepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vânjoase. Era minunat. Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a început sa-l iubeasca. In aceste situatii, de obicei egoul încearca sa iubeasca ceea ce este mai mare decât el, insa, pentru adevarata iubire, nimic nu este mare sau mic. Ea îi îmbratiseaza pe toti cei de care se apropie. Asadar,

Un maestru se reintorcea spre templu, impreuna cu discipolul sau. La un moment dat, s-au intersectat pe carare, cu un melc. Discipolul s-a aplecat grijuliu, a luat melcul si l-a mutat in iarba. Maestrul i-a spus: ,,tocmai ai intrat in Karma lui.” Discipolul se intoarce, ia melcul din iarba, si-l repune pe carare.
Maestrul i-a spus: ,,ai facut acelasi lucru.”
Nu te baga in viata nimanui daca nu ti se cere ajutorul. Nu esti in masura sa stii ce este mai bine pentru nimeni, iar intentiile bune, poti duce la mari necazuri!

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si acesta, tot timpul transporta întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum, ce ducea de la izvor pana acasa, apa din vasul crapat, ramanea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic, femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mandru de realizarile sale, in timp ce, bietul vas crapat, se simtea rusinat de imperfectiunea sa, ii parea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Povestea aceasta este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora, pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celatalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar, despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiacare dupa-amiaza,