1 2 4 5 6 7 9 10

Omul s-a întors cu susul în jos. Peștele te prinde și te trage, nu tu prinzi peștele. Oriunde vezi bani, nu mai ești tu însuți, oriunde vezi putere, prestigiu, nu mai ești tu însuți, oriunde vezi respectabilitate, nu mai ești tu însuți, imediat uiți de toate. Uiți de valorile intrinseci ale vieții tale, uiți de fericirea ta, de bucuria ta, de încântarea ta. Întotdeauna alegi ceva din afară și dai în schimbul lui ceva dinăuntru. Câștigi exteriorul și pierzi interiorul.

Totusi, ce ai să faci mai apoi?

„Păcatul este expresia religioasă a remuscării” (Emil Cioran),

„Odată cu Păcatul Originar, omul a devenit străin de sine tocmai fiindcă și-a vândut propria sa sacralitate ca pe o marfă care să hrănească religia” (Sorin Cerin),

„Păcatul este ceea ce săvârșești din curiozitatea de a afla de ce ți-a fost interzis” (George Geafir),

Cenusa milenara s-a adunat in mintea noastra. Obiceiurile, traditiile, credintele de tot felul ne-au invadat asa cum insectele, animalele si ierburile colonizeaza o casa aflata in ruina. Noi suntem indopati cu idei concepute de altii. Doctrinele transmise din generatie in generatie referitoare la adevar si la divin au devenit zidul care ne ascund realul si care ne-au alungat amintirea constiintei pure care exista in noi.

Primul pas care duce la cunoasterea de sine consta in

Părerea celorlalţi să fie ultima voastră grijă. Singurul lucru care contează este felul în care vă percepeţi pe voi înşivă. Voi vă faceţi o părere despre voi înşivă pe baza judecăţilor emise de cei care vă înconjoară, şi uitaţi faptul că puteţi avea o viziune directă a ceea ce sunteţi. Este singurul mod de a privi: direct. Voi vă creaţi un personaj, circulaţi mascaţi pentru a-i înşela pe ceilalţi, iar apoi vă înclinaţi în faţa a ceea ce cred ei despre voi!

Fiecare dintre voi vi-ati creat o anumita siguranta mentala, fara sa va dati seama ca tocmai ea este inchisoarea voastra. De ce tanjiti atat dupa siguranta? Siguranta inseamna moarte, doar un om mort e complet in siguranta, lui nu i se mai poate intampla nimic, e complet protejat in mormantul lui. Viata inseamna nesiguranta, schimbare continua, dar noi vrem siguranta unui cimitir. Moartea e singurul lucru sigur din viata si atunci de ce sa iti irosesti energia cautand stabilitate, cand oricum nu poti lua nimic cu tine dincolo? In loc sa ne bucuram de momentul prezent, noi ne gandim cum sa facem acest moment sa tina o vesnicie, dar intre timp, viata ni se scurge printre degete.

Ceea ce este inutil este realizat imediat, iar ceea ce are o valoare imensa este amanat, insa viitorul nu exista. Poate in loc de ziua de maine, va veni moartea.
Aceasta nu este singura viata pe care ai avut-o, de milioane si milioane de ori aceasta amanare a fost cauza suferintelor prin care ai trecut. Nu mai amana! Cei care au curajul sa faca saltul si sa patrunda in ei insisi, nu vor mai ramane aceeasi. Atunci apare adevarata transformare si libertate. Nu lanturile sunt acelea care il tin pe om in sclavie, ci omul singur se agata de acestea. Este o situatie absurda! Nu inchisoarea

Ratiunea e facuta din confuzie si din ipoteze, ambele schiopatand pe fata pamantului. Ipoteza si cugetarea nu sunt calauze bune, deoarece acolo unde ipoteza si gandirea sunt, El nu e. Ipoteza si cugetarea fac parte din creatia Sa, omul si ratiunea sunt plantele Sale. Din moment ce orice afirmatie despre natura sa depaseste sfera umana, este precum marturisirea facuta de un om orb despre mama lui. Orbul stie ca are o mama, dar cum arata ea, nu-si poate inchipui. Imaginatia sa nu are habar despre cum arata lucrurile, despre frumusete sau uratenie, despre interior sau exterior. Din moment ce El e mai presus de „unde” si „cand”, cum ar putea fi El un coltisor din gandurile tale? Tu cel care iubesti