1 2 4 5 6 7 9 10

In clipa in care te accepti, te deschizi, devii vulnerabil, devii receptiv, in clipa in care te accepti nu mai ai nevoie de viitor, pentru ca nu ai nevoie sa imbunatatesti nimic. Atunci totul e bine, totul e bun asa cum este. In acea experienta noua viata capata alta culoare, alt parfum.

Daca te accepti, accepti totul, accepti existenta atunci nu mai ai nimic de facut decat sa te bucuri, sa sarbatoresti. Atunci nu te mai plangi de nimic, te simti recunoscator. Atunci viata e buna si moartea e buna, atunci bucuria e buna si tristetea e buna, atunci e bine sa fi cu persoana iubita si e bine sa fi si singur. Atunci tot ce se intampla e bine pentru ca se intampla din intreg.Dar de secole intregi omul este conditionat sa nu accepte. Toate culturile din lume otravesc mintea omului, pentru ca toate se bazeaza pe o singura idée; cea de imbunatatire, de perfectionare. Ele toate creaza in om o stare de neliniste – o stare de tensiune intre ceea ce este omul si ceea ce ar trebui sa fie. Orice “ ar trebui” creaza neliniste. Daca exista un ideal care trebuie infaptuit cum sa fii in largul tau? Cum sa te simti acasa? Nu poti trai nimic total pentru ca mintea se gandeste la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate sa vina pentru ca insasi natura dorintei il face imposibil – cand vine iti imaginezi alte lucruri, iti doresti alte lucruri. Intodeauna iti doresti o stare de lucruri mai buna. Si astfel esti vesnic nelinistit, incordat, ingrijorat.

Nu amana viata. Nu astepta ziua de maine, ea nu vine niciodata. Traieste astazi!

Accepta-te – asta inseamna rugaciune. Accepta-te – asta inseamna recunostinta. Relaxeaza-te in fiinta ta – asa a vrut Dumnezeu sa fii. Nu a vrut sa fii in nici un alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti. Incercarea de a-ti aduce imbunatatiri este in esenta incercarea de a-I aduce imbunatatiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, si nu vei face decat sa innebunesti tot incercand asta. Nu vei ajunge nicaieri, ci doar vei rata un mare prilej.

Accepta-te, iubeste-te, esti creatia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnatura lui Dumnezeu si esti deosebit, unic. Nimeni nu a mai fost ca tine si nu va mai fi ca tine – esti pur si simplu unic, incomparabil. Accepta acest lucru, iubeste acest lucru si sarbatoreste-l, si atunci vei incepe sa vezi unicitatea celorlati, incomparabila frumusete a celorlalti. Iubirea este posibila numai atunci cand exista o acceptare deplina a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creeaza mediul in care creste iubirea, in care infloreste iubirea.

Lasa un comentariu