1 2 4 5 6 7 9 10

De ce nu te cunosti pe tine insuti? Ar fi trebuit sa fie cel mai usor lucru, si iata ca a devenit cel mai dificil, aproape imposibil. Unde e greseala? Tu ai capacitatea de a te cunoaste. Esti aici, puterea ta de a te cunoaste e aici . Atunci ce nu merge? De ce aceasta capacitate de a te cunoaste nu se intoarce spre ea insasi?

Un singur lucru s-a intamplat si pana nu vei indrepta aceasta unica greseala nu vei reusi sa devii constient de propia persoana. Prostia care s-a intamplat si despre care vorbesc este ca te-ai dedublat. Ti-ai pierdut integritatea. Societatea a sapat in tine o prapastie, si te-a intors impotriva ta insuti.

Stragia este simpla: odata ce ai inteles un lucru, acesta se va rezolva cu mare usurinta. Societatea ti-a bagat in cap cum ar trebui sa fii. Si a indesat aceste idei atat de adanc in tine, incat tu te intrebi la fiecare pas “Cum ar trebui sa fiu?” si uiti cu desavarsire cine esti de fapt.

Te obsedeaza idealul viitorului si uiti de realitatea prezentului. Ochii ti s-au dus spre viitorul indepartat, si nu se pot intoarce spre interiorul tau. Te gandesti tot timpul ce sa faci, cum sa faci. Nu mai stii sa spui decat “ar trebui”, “ar fi”. Realitatea insa este. Ea nu cunoaste ce “ar trebui” si ce “ar fi”.

Un trandafir este un trandafir, nici nu se pune problema ca ar putea fi altceva. Lotusul este lotus. Un trandafir nu incearca sa fie lotus, si nici invers. Doar nu sunt bolnavi de nervi. N-au nevoie de psihiatru si nici de psihanaliza. Trandafirul este sanatos pentru ca-si traieste realitatea sa. Intreaga existenta face acest lucru, numai omul nu. Numai omul are “ar trebui”-uri, idealuri. “Ar trebui sa fie asa” – si uite asa, intre tine si ceea ce esti de fapt se casca prapastia. “Ar trebui ” si “este” devin dusmani.

Tu nu poti fi altcineva decat ceea ce esti. Intelege o data pentru totdeauna: nu poti fi niciodata altceva decat ceea ce esti! Daca ai inteles acest adevar – “nu pot fi dacat eu insumi” – toate falsele idealuri vor disparea. Automat vor fi aruncate la gunoi. Si atunci cand nu traiesti intr-o iluzie, apare realitatea. Ochii tai sunt atenti aici-acum, esti prezent la realitatea ta. Prapastia si dedublarea au disparut. Esti o unitate, un intreg. Acesta este primul pas: sa fii un intreg.

Acesta este primul pas: sa fii un intreg. E un pas greu de facut, din cauza atator conditionari, a educatiei a stradaniei altora de a te “cizela”. Daca ti-ai asumat primul pas – acceptarea ta asa cum esti- vei exista cu adevar in fiecare moment…De exemplu acum esti trist. “N-ar trebui sa fii trist”, spun toate conditionarile tale. “Nu-i bine. Ar trebui sa fii fericit”. Iata dedublarea, si iata problema. Esti trist, asta e adevarul tau in acest moment. Dar mintea tipa la tine: “Hei nu ar trebui sa fii asa , dimpotriva zambeste. Ce vor crede ceilalti despre tine?” Sotia te va parasi daca esti trist, prietenii se vor indeparta de tine, afacerile ti se vor duce de rapa. Trebuie sa zambesti, trebuie sa te prefaci ca esti fericit. Daca esti doctor, vazandu-te trist, pacientii vor fugi de tine. Ei vor un doctor rebel si sanatos, iar tu…Zambeste chiar daca zambetul tau nu e real. Prefa-te. Joaca-ti rolul.

Asta e toata problema, te prefaci joci teatru. Poate ca iti reuseste un suras, dar prin asta nu te-ai facut doi. Ai reprimat adevarul si te-ai transformat intr-un fals. Falsurile sunt apreciate in societate. Falsul devine un mare sfant, un mare conducator. Si toti il vor urma. Falsul este idealul tau.

De aceea nu reusesti sa te cunosti pe tine insuti. Cum sa te cunosti daca nu te accepti? Tu te reprimi mereu. Ce e de facut? Cand esti trist accepta-ti tristetea! Acesta esti tu. Nu-ti spune “Sunt trist”. Este ca si cum ai afirma ca tristetea este ceva separat de tine. Spune: “Eu sunt tristetea. In acest moment eu sunt tristetea insasi.” Traieste-ti tristetea in mod autentic. Vei fi surprins ce porti miraculoase se vor deschide in fiinta ta. Odata cu acesta afirmatie nu mai exista dedublare. Doar acceptandu-ti tristetea, devii fericit, incearca doar, eu nu-ti spun sa faci aceste lucruri pentru a iti face asteptari, pentru ca asa nu se va intampla nimic, nu va aparea vreodata. Bucuria nu este un scop, ci un produs secundar. Fii una cu tristetea fara a avea un scop anume. Accepta! Traieste fiecare moment acceptand, fara sa creezi brese, si vei fi pe calea spre cunoasterea de sine. Lasa dedublarile pentru ca ele iti creeaza toate problemele. Tu esti de fapt impotriva ta. Renunta la modelele ce produc antagonisme in tine. Esti ceea ce esti, accepta-te cu bucurie, cu recunostinta. Si dintr-o data vei trai armonia. Cele doua personalitati ale tale, cea reala si cea ideala, nu se vor mai afla in conflict. Se vor intalni si vor deveni una singura.

Nu tristetea iti produce durere. Interpretarea gresita a tristetii te face sa suferi si iti cauzeaza probleme psihologice. Nu furia este dureroasa, ce ideea ca furia este gresita te baga in tot felul de temeri. Este o problema de interpretare, nu de fapt in sine. Faptul este mereu eliberator.

Nu va cer sa va schimbati din ceea ce sunteti in altceva. Doar relaxati-va in ceea ce sunteti si vedeti. Rostul intreg este eliberarea.

Osho – Cartea despre barbati

Lasa un comentariu