1 2 4 5 6 7 9 10

Cel pe care am plecat sa-l caut, a venit in intampinarea mea.

Si acela a devenit eu insumi, cel pe care eu il numeam Celalalt!
Invata sa devii gazda (sa fi gol, absent, constient de ego, dar in corp fizic)
Insa oaspetele nu va veni cata vreme, gazda exista.
Cand Oaspetele e cautat, dorul inflacarat de Oaspete, e cel care face toata treaba.
Uita-te la mine, si vei vedea un rob al acelei inflacarari.
Sa stii ca, m-am tot gandit la deosebirea dintre apa si valurile de la suprafata ei dar,
Ridicandu-se, apa e tot apa,
Cazand, e apa; ai sa-mi dai vreun sfat cum sa le deosebesc?
Pentru ca cineva a nascocit cuvantul “val”, musai sa-l deosebesc de apa?
Inauntrul nostru exista Unul, si nu Doi.

Ce e vazut, nu-i Adevarul
Ce este, nu poate fi spus.
Increderea nu vine fara a vedea, nici intelegerea, fara cuvinte!
Inteleptul cuprinde datorita cunoasterii,
Pentru ignorant e o mare minune, si,
Unii se inchina lui Dumnezeu, fara forma, unii se inchina formelor Lui diverse.
In ce fel e dincolo de aceste atribute, El? Stie doar Cel care Stie!
Acea muzica nu poate fi scrisa, atunci cum pot exista note?
Numai treaz fiind, vei depasi iluzia! Nu te rataci, ca nu cumva sa mori si tu.       

Mintea mi s-a intors
La propria ei stare dintai;
L-am realizat pe Domnul,
Cand am murit, inca traind!
Ma cufund in beatitudinea propriei naturi,
Nu mai cunosc frica, nici nu o mai inspir celorlalti.
Doamne, eu tes panza Numelui Tau,
Munca zadarnica de a tese pentru lume,
A ajuns la capat.
Am atins stralucitoarea stare de beatitudine,
Liber de spaima, liber de durere,
Sunt tesatorul Numelui Tau, Doamne.
Eu tes si culeg rodul legaturii mele launtrice cu Tine,
Sunt tesatorul Numelui Domnului!

Acum, sunt in tot,
Sunt tot ce este,
Diferitele forme in existenta, sunt miile mele de manifestari;
Totusi eu sunt altul decat toate.
Spune-mi Kabir, spune-mi Ramrai, e totuna!
Nu sunt copil, nu sunt batran,
Stralucirea tineretii, nicicand nu ma poate atinge.
La indemnul nimanui nu ma duc, nici nu vin la porunca cuiva;
Asculta cu luare aminte,
Unde-ti este credinta, acolo sunt Eu!

Ce poate face cineva daca, avand lampa in mana, totusi cade in fantana?
Sau se rataceste cu ochii lard deschisi?
Oare deosebiti acum intre bine si rau?
Rubinul bunatatii e mai mare decat toate minele de rubine,
Cel care ramane nemiscat in toate treburile lumii, care priveste toate fapturile, ca pe sine insusi,
Acela atinge Fiinta nemuritoare;
Spune-mi prietene:
Oare inima este Cel Iubit, sau Cel Iubit este in inima?

  1. AnyOne says:

    o poezie extraordinara, rostita de o entitate extraordinara… mare respect pentru El si pentru aceasta capodopera!

  2. Amalia says:

    Foarte frumoasa si profunda!

  3. Adelina Coef says:

    O poezie minunata si profunda!!!

Lasa un comentariu