1 2 4 5 6 7 9 10

Cand s-a nascut Buddha, un mare astrolog i-a spus regelui: “Ne temem, dar trebuie sa iti spunem ca, acest copil nou-nascut, ori va deveni cel care stapaneste lumea, ori va deveni un cersetor care nu va avea nimic.” Regele era batran, si acesta era singurul sau copil, care i se nascuse la batranete. I-a intrebat pe astrologi cum sa faca sa il impiedice sa ajunga cersetor.

Astrologii i-au spus regelui: “Daca vrei ca fiul tau sa nu ajunga cersetor, sa nu renunte la lume, trebuie sa fie facute cateva aranjamente.” Pe vremea aceea erau doar trei anotimpuri. Tatal lui Buddha a facut trei palate, cate unul pentru fiecare anotimp. Pentru vara, un palat pe dealuri: racoare, frumusete, verdeata. Au avut grija din toate punctele de vedere ca Buddha sa nu poata fi vreodata dezamagit de lume. Pentru iarna, in palat a fost creata o atmosfera calduroasa si incantatoare. Astrologii au spus: “De la inceput sa fie inconjurat de fete frumoase, astfel incat, atunci cand va ajunge un barbat tanar, sa aiba toate fetele frumoase din tara.” Au mers chiar pana la detalii: “Sa nu vada nici un om batran, pentru ca, vazand un om batran, in mintea lui s-ar putea naste intrebarea: acesta sa fie destinul tuturor? Sa nu fie lasat sa vada nici un mort. Sa i se ascunda absolut toate realitatile vietii, sa fie tinut pe un taram al visului.” Argumentul lor a fost acela ca, avand totul, ce motiv ar mai fi avut sa renunte?

Era ingrijit de cel mai priceput medic din tara. Pana si gradinarilor din gradina regelui li s-a spus ca Buddha nu are voie sa vada vreo floare vestejindu-se sau vreo frunza ingalbenindu-se. Trebuia sa se inlature tot ceea ce ar fi putut evoca moartea. Trebuia sa vada numai flori frumoase, tot timpul tinere. Trebuia sa vada numai frunze verzi, care sa fie intotdeauna verzi.

Cu acestea, regele s-a putut descurca, insa controlul exercitat de el s-a intors impotriva lui. Acei astrologi prosti habar nu aveau de un lucru simplu, acela ca, daca ii dai unui tanar totul si il feresti sa aiba cunostinta de tot ce este urat in jur, se plictiseste repede. In curand va incepe sa se intrebe: “Asta este tot? Atunci maine va fi la fel si poimaine va fi tot la fel. Care este rostul lucrurilor?” Se va plictisi. Si exact asa s-a si intamplat. Buddha s-a plictisit de femeile frumoase nechimbate, de florile frumoase neschimbate. Cata vreme iti poate ramane mintea muta? Astrologii au fost motivul pentru care Buddha a renuntat la regat. Daca i s-ar fi permis sa traiasca viata obisnuita a oricarul om, poate ca nu ar mai fi existat nici un Buddha. Intr-un fel, fara sa-si dea seama, astrologii au facut un mare bine omenirii.

Anual se obisnuia sa se tina o sarbatoare in capitala, iar printul care urma sa fie rege, o inaugura. Dura cateva saptamani, felurite lucruri, felurite intreceri sportive, spectacole. Buddha urma sa inaugureze aceasta sarbatoare a tineretii in cel de-al 29-lea an al vietii sale. In ziua deschiderii, grija a fost cea mai mare, insa soarta are mijloacele ei de a ajunge la tine. Nu poti ramane inchis complet intr-un mormant, decat daca esti mort. Daca esti viu, este imposibil sa nu existe cai de acces in care existenta sa nu patrunda si sa nu constientizezi realitatea. Astrologii si regii nu pot sa fie mai destepti decat soarta. Se avusese mare grija ca pe drumul de la palat, in locul in care se tinea sarbatoarea, sa nu fie vazut nici un om batran, sa nu fie transportat nici un cadavru, nimic care sa-i ridice semne de intrebare lui Buddha. Dar nu poti evita prea multa vreme realitatea. In timp ce trasura se indrepta spre locul in care se tinea sarbatoarea, Buddha a vazut un batran. Acesta era surd si nu auzise ca nu are voie sa mearga pe drumul acela, ca trebuia sa ramana in casa sau sa mearga in alta parte, asa ca a iesit din casa ca de obicei, dorind sa mearga sa cumpere ceva de la piata.

Pentru prima oara in viata lui, la 29 de ani, Buddha a vazut un batran, aflat in pragul mortii. L-a intrebat pe vizitiul sau: “Ce se intampla? Ce-a patit acel om? Nu am mai vazut asa ceva niciodata!” Vizitiul il iubea pe Buddha ca pe propriul sau fiu. Nu putea sa minta. El a rapuns: “Cu toate ca e impotriva poruncilor tatalui tau, nu pot sa te mint. Nu ai fost lasat sa-i vezi pe oameni imbatranind. Toata lumea imbatraneste, si eu voi fi batran. Asta e viata.” Imediat Buddha l-a intrebat: “O sa ajung si eu intr-o buna zi, ca acest om?” Vizitiul i-a raspuns: “Trebuie sa iti spun adevarul, desi as vrea ca tie sa nu ti se intample asta, insa aceasta reprezinta legea naturii si nu putem face nimic. La fel cum din copil devii un tanar barbat, din tanar, intr-o buna zi, vei ajunge si tu batran.” Apoi, chiar in acea clipa cineva murise, oamenii plangeau, si cadavrul se afla in fata lui Buddha. Acesta a intrebat: “Ce s-a intamplat? De ce plang oamenii?” Nu vazuse niciodata pana atunci un corp lipsit de viata. A intrebat: “Ce a patit omul acesta? Nu mai respira!” Vizitiul: “Acesta este al doi lea stadiu. Prima data l-ai vazut pe batran. In curand moartea va veni si la el. Acum a venit la acest om.” Buddha: “O sa mor si eu intr-o buna zi?” Vizitiul temandu-se de rege, dar fiind totusi un om de o anumita integritate, a raspuns: “Adevarul este adevar, nimeni nu o poate nega. Tatal tau, regele, va muri, eu voi muri, tu vei muri. Moartea incepe din ziua in care te nasti. Dupa nastere, nu ai cum sa scapi de moarte.” Si chiar atunci au trecut prin dreptul unui sannyiasin. Astrologii ii spusesera regelui: “Fiul tau nu ar trebui lasat sa aiba vreun contact cu sannyiasinii, deoarece acestia sunt oameni care au renuntat la tot. Acestia sunt oameni care ii invata pe altii ca aceasta lume nu este decat o iluzie, ca toate dorintele nu te vor duce nicaieri, ca nu faci decat sa-ti irosesti viata si ca moartea se apropie clipa de clipa.” Si, timp de 29 de ani, Buddha nici nu a stiut de existenta oamenilor care incercau sa caute ceva dincolo de viata si de moarte.

Acest sannyiasin imbracat in rosu, i-a parut foarte ciudat. Un om care nu a vazut in viata lui, pana la varsta de 29 de ani, un sannyiasin, nu are cum sa nu fie curios. Buddha a spus: “Dar acest om? Am vazut oameni, dar nici unul nu avea un strai larg ca acesta. Ce fel de om e?” Vizitiul i-a raspus: “Acest om a inteles ca frumusetea se va transforma in uratenie, ca tineretea se va transforma in batranete, ca viata va trece in moarte si incearca sa afle daca exista ceva etern, care sa nu fie afectat de tinerete, batranete, moarte, boala. Este un sannyiasin, a renuntat la lumea obisnuita, este un cautator al adevarului.”

Tocmai ajungeau la locul unde urma sa se desfasoare sarbatoarea. “Intoarce, nu mai merg la sarbatoarea tineretii. Daca tineretea se transforma in batranete, boala, moarte, si daca toate acestea mi se vor intampla si mie, inseamna ca am irosit 29 de ani. Am trait intr-un vis. Nu mai sunt tanar si nu ma mai intereseaza sa fiu print. In seara asta voi renunta la aceasta lume si voi deveni un cautator al adevarului.”

Sfaturile pe care i le dadusera astrologii regelui, parusera de bun simt, insa, bunul simt este superficial. Ei nu-si puteau imagina un lucru simplu: ca nu-i poti ascunde unui om realitatea. Este mai bine sa-i spui de la bun inceput, altfel, realitatea va veni ca o imensa explozie in viata lui. Si exact asa s-a intamplat. In aceeasi seara, Buddha a fugit din palatul unde avea totul la dispozitie.

 

Lasa un comentariu