1 2 4 5 6 7 9 10

Buddha a dorit sa treaca printr-o padure, dar multi l-au prevenit: “Acolo traieste un criminal foarte periculos. Acesta a jurat ca va omora 1000 de oameni si ca isi va face din degetele lor un colier. Pana acum am auzit ca a ucis 999. Nimeni nu ii stie numele, dar toti il numesc, Angulimal. Acum asteapta a o mia persoana si nimeni nu se mai apropie de padure. Nici chiar regele cu armata sa nu a avut curaj sa intre in padure. Si acest Angulimal are un chip fioros, nici macar nu i se poate spune om! Singura care mai mergea la el era mama sa, dar in ultima vreme nici aceasta nu mai intra in padure, deoarece el i-a spus: <<Gata! Astazi este ultima zi cand te las sa traiesti. Inca astept ultima persoana pe care sa o omor si daca nu apare, te voi ucide pe tine daca mai vii la mine, deoarece trebuie sa imi desavarsesc juramantul.>> De aceea te rugam si pe tine sa nu intri in padure, pentru ca nu va cruta pe nimeni.” Buddha le-a raspuns: “Daca nu mi-ati fi spus, probabil as fi mers pe alt drum. Dar acum cand stiu ca el inca asteapta o persoana si nimeni nu vrea sa mearga, nici chiar mama sa, atunci, daca nu ma duc eu, ce se va intampla cu legamantul sau? Iar mai devreme sau mai tarziu tot voi muri, asa ca, mai bine sa ii permit sa isi indeplineasca juramantul prin mine. Si cine stie cine va reusi sa ucida pe cine!”

Oamenii i-au spus: “Ai innebunit! Cum crezi ca ai putea sa il ucizi? In primul rand nu crezi in violenta si in al doi lea rand nu ai nici o arma.” Buddha a raspuns: “Eu sunt arma. Ii voi permite sa incerce, apoi voi incerca eu.” Si a plecat. Nici chiar cei mai apropiati discipoli ai sai nu au avut curajul sa mearga cu el. Au pornit cu totii la drum, dar unul cate unul a inceput sa ramana in urma – pana a ajuns la coliba lui Angulimal, Buddha era complet singur. Toti ceilalti ramasesera undeva in spate pentru a vedea ce se intampla.

Angulimal l-a vazut pe Buddha venind. El nu stia cine este acest om, dar incepuse sa simta ceva minunat, bucuria sa, fericirea, tacerea, extazul, beatitudinea, pacea. Angulimal era un om simplu – acest gen de oameni sunt intotdeauna simpli – ignorant, dar simplu. Pe masura ce Buddha se apropia, Angulimal se gandise: “Am sa il omor pe acesta deoarece nu a mai trecut nimeni prin padure de foarte mult timp, si astfel scap de legamantul facut.” Insa cand Buddha venise mai aproape, el a inceput sa simta mila si iubire pentru el. Era ceva complet nou si neobisnuit.

Cand Buddha a ajuns in fata lui, Angulimal i-a spus: “Te rog, pleaca. Eu sunt un om periculos. Se pare ca nu ai auzit nimic de mine. Eu sunt Angulimal! Vezi colierul de la gatul meu? Am ucis pana acum 999 de oameni si il astept pe ultimul. Vad ca esti un sannyasin – roba portocalie, capul ras. Insa am simtit o mila cum nu am mai simtit niciodata, asa ca iti dau o sansa sa pleci. Intoarce-te si voi astepta pe altcineva, dar daca mai faci un singur pas spre mine te voi ucide.” Buddha a spus: “Dar tu ai auzit de mine? Daca acesta este legamantul tau, atunci iata-l pe al meu: eu nu ma intorc niciodata inapoi. Omoara-ma! Eu nu privesc niciodata in urma.” Angulimal si-a scos sabia dar mana ii tremura. Buddha a spus: “Ce se intampla? Esti un luptator sau nu? Vad ca iti tremura mana! Aceasta arata slabiciune. Inceteaza! Trebuie sa fii tare. Chiar ma intreb cum de ai reusit sa ucizi atat de multi pana acum.”

Angulimal a spus: “Asta mi se intampla pentru prima data. Inima imi bate mai repede decat de obicei, respiratia nu mai este ritmata, mana imi tremura. Probabil ca tu imi faci ceva! Se pare ca esti un magician!” Buddha i-a spus: “Da este adevarat, si eu incerc la randul meu sa te ucid! Dar nu fizic. Insa termina-ti treaba, nu are de ce sa te intereseze ce fac eu. Voi continua sa imi fac munca chiar si dupa ce vei termina tu. Insa inainte de a-mi lovi capul va trebui sa faci ceva pentru mine, aceasta este ultima dorinta a unui muribund: Poti taia cateva frunze din copac?” Frunzele erau chiar deasupra lor. Angulimal a taiat o ramura si i-a dat-o lui Buddha, care a spus: “Bun, jumatate ai facut. Acum, uneste ramura cu aceea din care a fost taiata, si apoi ma poti ucide.” Angulimal a spus: “Trebuie sa fii nebun! Cum sa le mai unesc?” Buddha i-a raspuns: “Chiar si un copil poate taia o ramura. A distruge este foarte usor, a crea este cu totul altceva. Tu esti un barbat sau un copil?” Angulimal a lasat capul in piept, rusinat. Buddha a continuat: “Daca poti intelege acest lucru, atunci nu mai este nici o problema. Chiar mi-ar placea sa fiu ucis de tine, omoara-ma! Atunci Angulimal a lasat sabia jos si a cazut la picioarele lui Buddha, spunand: “M-ai ucis tu inainte sa o fac eu. Ai dreptate, oricine poate distruge. Acum imi doresc sa ma inveti sa fiu creativ.”

In scripturile budiste au existat indoieli in privinta faptului cum l-a transformat Buddha pe acel criminal, pentru ca s-a intamplat de multe ori ca, mari invatati si eruditi, sa plece de la el fara sa fie convinsi. Au venit la Buddha nenumarati regi cu convingerea ca doar binecunvatarea sa va fi de ajuns pentru a fi transformati. De asemenea, au venit la el foarte multi bogatasi care i-au donat bani, pamanturi si tot felul de lucruri pentru templele budiste, dar in ceea ce ii privea pe ei, au ramas complet netransformati. Pentru ei nu insemnau nimic acele pamanturi si averi, din constiinta lor insa nu i-au daruit nici macar o farama. Persoanele logice, cunoscatoare, materialiste, afaceriste, raman neatinse de iluminati.

 

  1. se pare ca acel criminal si-a indeplinit legamantul…a 1000-a persoana ucisa a fost el insusi! (egoul sau, personalitatea care fusese pana la intalnirea cu Buddha)

  2. a fost o “boala” pt el, care a disparut in momentul in care a constientizat-o

  3. Adelina Coef says:

    Doar cu ajutorul cunoasterii poti sa te transformi!! Un singur moment de luciditate si constientizare poate schimba toata viata unui om!

Lasa un comentariu