1 2 4 5 6 7 9 10

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si acesta, tot timpul transporta întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum, ce ducea de la izvor pana acasa, apa din vasul crapat, ramanea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic, femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mandru de realizarile sale, in timp ce, bietul vas crapat, se simtea rusinat de imperfectiunea sa, ii parea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Povestea aceasta este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora, pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celatalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar, despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiacare dupa-amiaza,

Era in China un maestru care avea un discipol american. La intoarcerea americanului in tara sa natala, maestrul i-a dat in dar, o cutiuta din lemn si i-a spus: “exista o conditie pe care trebuie sa o respecti. Daca vei da vreodata aceasta cutiuta unei alte persoane, va trebui sa indeplinesti conditia. Promite-mi ca vei face acest lucru….eu insumi am indeplinit aceasta conditie, ca sa ti-o pot da tie. Este o cutiuta foarte veche, care s-a transmis din generatie in generatie, si toata lumea a indeplinit conditia.” Discipolul i-a spus: “am sa indeplinesc conditia, oricare ar fi ea!” Era o cutiuta foarte frumoasa, nepretuita, un obiect de antichitate. Maestrul i-a spus:

Cel pe care am plecat sa-l caut, a venit in intampinarea mea.

Si acela a devenit eu insumi, cel pe care eu il numeam Celalalt!
Invata sa devii gazda (sa fi gol, absent, constient de ego, dar in corp fizic)
Insa oaspetele nu va veni cata vreme, gazda exista.
Cand Oaspetele e cautat, dorul inflacarat de Oaspete, e cel care face toata treaba.
Uita-te la mine, si vei vedea un rob al acelei inflacarari.

—”Harfa scoate murmuratoare muzica; dansul continua fara maini si picioare. Se canta la ea fara degete, se aude fara urechi, caci El e urechea si El e ascultatorul. Poarta e incuiata, dar inauntru staruie mireasca, iar acolo, intalnirea nu e vazuta de nimeni. Inteleptii vor intelege!!!”

   Adanc in noi insine, exista o muzica, ce nu a fost compusa de nimeni, care nu e produsa de nici un instrument. In strafundul tainic al fiintei, nu exista nici un instrument, nici un muzician, si totusi, muzica este acolo, fara muzician si fara instrument. Este “sunetul fara sunet”, este o tacere profunda si totusi, este o tacere incarcata de muzica.

—”In pomul acesta e o pasare, in bucuria vietii fiinteaza. Nimeni nu stie unde e, si cine stie ce-ar putea fi povara muzicii ei? Unde ramurile arunca umbra deasa, acolo isi face cuibul. Seara vine si dimineata zboara, si nu spune un cuvant despre ce inseamna asta. Nimeni nu-mi spune despre aceasta pasare care canta in mine. Nu este nici colorata, nici fara culoare, nu are forma, nici contur. Sta in umbra iubirii. Sta in Intangibil, in Infinit, in Vesnicire, si nimeni nu-i inseamna venirile si plecarile.

—Ce diferenta este intre Benares si Maghar, daca Dumnezeu e in inima ta?

—Dincolo de marginit si nemarginit, este El, Cel ce Este! Deosebirea dintre conditionat si neconditionat, e doar o vorba.

—Acel Unu complet transcendent, absolut, si Iubitul personal al fiecarui suflet individual, e doar Unu, comun tuturor si special pentru fiecare!