1 2 4 5 6 7 9 10

Intr-o zi, intr-un cocon, a aparut o mica gaura. Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat, insa corpul sau era slab si anemic, aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

Orice despartire are o poezie in sine, ii inveti limbajul, ii traiesti profunzimile. Din tristete se naste o bucurie de tip nou…Pare imposibil, dar se intampla. Stiu asta din cauza mortii lui nana. Aceasta a fost o despartire totala. Nu ne vom mai intalni, si totusi despartirea de el a fost frumoasa. Era batran, era pe moarte, probabil din cauza unui infarct. Nu stiam, pentru ca in sat nu exista un doctor, nici macar un farmacist sau un felcer, asa ca nu stiu care a fost cauza mortii sale, dar eu cred ca a fost infarct.

Cred ca aveam 5 sau 6 ani cand am vazut primul calugar jainist gol, intrand in casa bunicilor mei. Nu mi-am putut opri rasul. Bunicul mi-a spus:”Taci din gura. Esti o pacoste pentru vecini si te iert. Dar nu am sa te iert daca esti nepoliticos cu guru-ul meu. El este maestrul meu, el m-a initiat in secretele religiei.” Am spus:”Nu ma intereseaza secretele interioare. Vreau sa stiu ceea ce sare in ochi. De ce umbla gol? Nu ar putea sa poarte macar chiloti?” A ras si bunicul si mi-a spus:”Nu inteleg ce vrei sa spui”. “Am sa-l intreb chiar eu”, am spus.

Primii 9 ani, sunt anii care formeaza caracterul uman. Dupa aceea, oricat ai incerca nu mai poate fi educat.Eu am fost crescut de bunicii din partea mamei. Fiind singuri, cei doi batrani isi doreau ca ultimele zile sa le fie luminate de bucuria prezentei unui copil in casa. Mama si tatal meu nu au fost de acord, eu eram copilul lor cel mai mare, intaiul nascut, insa, pana la urma m-au trimis.

   Nu ma interesa joaca si nici nu aveam cum sa ma joc, pentru ca nu aveam cu cine. Parca ma vad in acei ani stand pe unde apucam. Casa noastra se afla

Eu (Osho) mi-am iubit tatal ca pe orice alta fiinta, dar unul dintre motivele care m-au facut sa il iubesc si sa il apreciez intr-un mod aparte, este urmatorul: el nu mi-a spus niciodata mie sau fratilor si surorilor mele sa fim competitivi. Nu ne-a impus niciodata:”trebuie sa invatati, ca sa ajungeti primii din clasa.” De fapt, cred ca nici nu stia in ce an suntem fiecare. Nu mi-a cerut niciodata sa vada ce rezultate am, daca trec sau nu la examene. Avea multe alte calitati, dar pe aceasta am iubit-o cel mai mult. Nu a incercat sa ne otraveasca mintea, nu ne-a impus competivitatea.

Singur te nasti, singur mori. Intre cele doua solitudini te poti amagi singur, cum ca nu esti singur, ca ai o sotie, un sot, copii, bani, putere. In realitate, chiar si intre cele doua solitudini, esti singur. Toate aceste lucruri nu te ajuta decat sa uiti o vreme acest lucru. Personal nu m-am(Osho) asociat niciodata cu alti oameni, nici chiar in copilarie. Familia mea era foarte ingrijorata deoarece nu ma jucam cu ceilalti copii, profesorii mei erau ingrijorati si imi spuneau:”Ce faci atunci cand ceilalti copii se joaca? De ce stai singur sub copac?” Tuturor li se parea ca ceva nu este in regula cu mine.

Traia odata, intr-un sat, un batran foarte sarac. El avea insă un cal foarte frumos. Atat de frumos incat lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar batranul l-a refuzat spunandu-i: “Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum as putea să imi vand prietenul?” Dar, intr-una din zilele urmatoare, cand batranul a mers la grajd, a vazut ca i-a disparut calul. Toti satenii i-au spus “Ti-am spus noi! Trebuia sa ii vinzi calul lordului. Daca nu ai acceptat el ti l-a furat! Ce mare ghinion.” Batranul zise: “Ghinion sau noroc, cine stie?” Toti au ras de el. Insa,