1 2 4 5 6 7 9 10

Ati ales sa traiti in umbra constiintei sociale, sa va comportati si sa ganditi ca cei din jur. Pentru a putea supravietui ati ales sa va incadrati si sa fiti acceptati. Nu ati vrut sa stiti, deoarece a cultiva ideea ca sunteti mult mai mult decat percep cele cinci simturi, ar fi insemnat sa va deosebiti de familie, prieteni, religie, tara, astfel ati renuntat la puterea voastra, v-ati uitat identitatea, v-ati limitat uriasul potential. Sunteti iubiti cu o dragoste care va depaseste intelegerea, deoarece nu ati fost niciodata perceputi ca fiind mai putin decat un Dumnezeu care se straduieste sa se inteleaga pe sine.

Daca veti intelege ca voi sunteti singurii responsabili pentru viata voastra, pentru suferintele si durerile pe care le-ati trait, pentru tot ce vi s-a intamplat vreodata, daca veti intelege ca nu ati cules decat roadele semintelor pe care le-ati semanat singuri, se va asterne linistea si armonia in interiorul vostru. Da, trebuie sa trecem prin unele tragedii, suferinte, traume, dar cine nu trece prin noaptea intunecata nu poate cunoaste sublimul rasarit de soare. Soarele nu poate rasari decat din pantecul intunecat al noptii. Atunci cand semeni un gand, culegi o actine, cand semeni o actiune,

Cea mai importanta morala e aceea sa nu actionati niciodata impotriva naturii voastre. Chiar daca toti sfintii din toate timpurile s-ar opune, nu le acordati nicio atentie. Ei nu au nimic in comun cu voi. La vremea lor au facut ceea ce au considerat necesar pentru ei insisi, la fel cum voi aveti datoria sa faceti cea ce considerati necesar pentru voi. Nicio scriptura nu poate defini ce anume e necesar pentru fiecare fiinta in parte. Nu exista niciun criteriu exterior pentru a defini acest lucru. Singura morala este aceea ce te face fericit. Sigurul pacat este cel ce te face nefericit.

Alergăm după fericire dorind să ne-o apropiem, asemeni unui copil ce încearcă să pună căciula pe un fluture anticipându-i zborul, dar devenind astfel neatent la gropi. Şi ce se intampla dacă-l prinde? Fericirea e la fel de fragilă precum aripile unui fluture, existând asemeni unui vis aproape de trezire, între două lumi, uman şi divin. Am zdrobi-o transformând ceva minunat în amintirile neplăcute ale cuiva. Ne place s-o intuim în vieţile altora, s-o interpretăm în zâmbete şi atitudini, dar suntem prea atenţi la detalii si uităm esenţialul, să trăim. Suntem fericiţi atunci când

Samanta nu stie ce se va intampla, ea nu stie ca va deveni vreodata o floare minunata. Calatoria este lunga si pare mai sigur sa nu pleci la drum, caci calea este necunoscuta si nu stii unde vei ajunge. Nimic nu iti poate fi garantat pe cale. Primejdiile sunt nenumarate, exista o mie si una de capcane, iar samanta se simte in siguranta, ascunsa in invelisul ei tare. Si totusi, samanta incearca, ea face un efort. Renunta la invelisul ei dur, care reprezinta securitatea sa si incepe sa se miste. Instantaneu incepe lupta: batalia cu solul, cu pietrele, cu stancile. Dar, pe cat de dura

„Ce este dragostea?” N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea, insa de fapt nimeni sau foarte rar cineva, stie ce inseamna aceasta minunata traire. Durerea e ca dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente. Da, se vorbeste despre ea, se scriu scenarii de film si romane, se compun cantece de dragoste, o poti vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste, exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea.

Dacă omul poate să-și trăiască viața ca și cum s-ar afla deja în paradis, moartea nu-i poate lua nimic din această experiență. Abordarea mea constă în a te învăța că aceasta este paradisul, nu există niciun paradis în altă parte și nu este nevoie de nici o pregătire pentru a fi fericit. Nu este nevoie de disciplină pentru a fi iubitor, doar de puțină atentie, de puțină conștientizare, doar de puțină înțelegere.