1 2 4 5 6 7 9 10

Fiecare om îşi creează propriul său univers, fiecare suflet reprezinta o lume întreagă.  Un scaun pe care îl privim împreună va exista, ca realitate obiectivă, în universul fiecăruia dintre noi, dar semnificaţia pe care o vom acorda prezenţei acelui scaun va fi diferită de la un om la altul.  Fiecare avem propria noastră înţelegere şi capacitatea de a ne forma propria lume.  Cu toate acestea ceea ce apare în universul nostru exterior este o reflexie a universului nostru interior.  Din multitudinea de oameni care există,

Daca am stii de unde plecam, am mai vrea sa ne intoarcem? Daca am stii cine am fost, am mai fi cine suntem? Daca am visa in realitate si am trai in vis, am mai vrea sa ne trezim? Daca am citi cartile invers, am mai vrea sa le scriem? Daca am stii ca orice suflet intalnit este sufletul nostru, am mai avea suflet? Daca grauntele de timp ar cadea toate in acealasi timp prin ochiul clepsidrei, cat timp am avea la dispozitie? Daca privind in urma l-am vedea pe cel care va fi, cine am mai fi? Departandu-ne de un tarm, ne apropiem inexorabil de un altul! Timpul exista numai pentru

—”Harfa scoate murmuratoare muzica; dansul continua fara maini si picioare. Se canta la ea fara degete, se aude fara urechi, caci El e urechea si El e ascultatorul. Poarta e incuiata, dar inauntru staruie mireasca, iar acolo, intalnirea nu e vazuta de nimeni. Inteleptii vor intelege!!!”

   Adanc in noi insine, exista o muzica, ce nu a fost compusa de nimeni, care nu e produsa de nici un instrument. In strafundul tainic al fiintei, nu exista nici un instrument, nici un muzician, si totusi, muzica este acolo, fara muzician si fara instrument. Este “sunetul fara sunet”, este o tacere profunda si totusi, este o tacere incarcata de muzica.