1 2 4 5 6 7 9 10

Daca am stii de unde plecam, am mai vrea sa ne intoarcem? Daca am stii cine am fost, am mai fi cine suntem? Daca am visa in realitate si am trai in vis, am mai vrea sa ne trezim? Daca am citi cartile invers, am mai vrea sa le scriem? Daca am stii ca orice suflet intalnit este sufletul nostru, am mai avea suflet? Daca grauntele de timp ar cadea toate in acealasi timp prin ochiul clepsidrei, cat timp am avea la dispozitie? Daca privind in urma l-am vedea pe cel care va fi, cine am mai fi? Departandu-ne de un tarm, ne apropiem inexorabil de un altul! Timpul exista numai pentru

“Daca negi realitatea lucrurilor, le vei rata. Daca afirmi ca ele sunt golite de continut, le vei rata de asemenea. Cu cat te gandesti mai mult la ele si cu cat vorbesti mai mult despre ele, cu atat esti mai departe de adevar. Nu mai analiza si judeca, in acest fel, vei putea cunoste totul.”

Realitatea este intotdeauna prezenta, asteptand chiar langa inima noastra, langa ochii nostri, langa mainile noastre. O putem atinge, o putem simti, o putem trai, dar nu o putem gandi. Putem vedea realitatea, putem deveni constienti de ea, dar nu o putem analiza din punct de vedere intelectual.

Cautarea spirituala implica in primul rand un sentiment negativ: sentimentul ca viata asa cum este ea, e fara rost. Un intreg proces care sfarseste in moarte: “tarana din tarana”. Nu ramai cu nimic in maini. Treci prin ea cu atata chin, e un adevarat iad si nu te alegi cu nimic. Odata ce ai devenit cu adevarat constient de aceasta lipsa de sens a vietii, asa cum exista ea in mod obisnuit, incepe cautarea – fiindca nu poti duce linistit o viata fara rost. Si atunci incepe o cautare a ceva ce are semnificatie – fericirea suprema.